Pictura bisericeasca

Icoane
Icoanele sunt pictate in tehnica tempera pe lemn.Tempera este o tehnica a picturii foarte veche, cunoscuta din epoca picturii clasice. Aceasta a fost principala tehnica folosita la pictura pe lemn si la manuscrisele iluminate in lumea Bizantina si in evul mediu european.Picturile in tempera sunt foarte rezistente, intalnindu-se din cele mai vechi timpuri, la grecii antici, egipteni, tehnica preluata apoi de bizantini in pictura icoanelor pe lemn.Tempera a ramas tehnica dedicata icoanelor crestin-ortodoxe.Traditia icoanelor pe lemn in tempera s-a pastrat aceeasi timp de sute de ani, tehnica si modul de pictare pastrandu-se in anumite manuale de pictura, asa zisele “Erminii”. Suportul pe care se picteaza este lemnul foarte bine uscat.Vopseaua este compusa din pigment amestecat cu emulsia obtinuta din albusul sau galbenusul de ou, cu guma arabica sau cazeina si cu ulei vegetal sau clei.Datorita capacitatii sale adezive exceptionale, tempera facuta cu emulsie din ou este foarte potrivita la pictura pe lemn, dar si rezistenta in timp. Ea face posibila aplicarea mai multor straturi de culori, obtinandu-se astfel nuante deosebite.Tempera este aplicata in straturi subtiri, semi opace sau transparente. Cand sunt uscate straturile produc un efect mat.Culorile in tempera nu se shimba de-a lungul timpului spre deosebire de culorile in ulei care devin mai inchise, galbene si tind sa devina transparente.La finalul picturii icoanei aceasta se lacuieste cu un vernis special, dar numai dupa o perioada de cateva zile, chiar saptamani, ca sa aiba timp sa se usuce atat grundul de pe icoana, cat si stratul de culoare. Daca pictura nu este bine uscata, culorile se vor innegri in timp si se vor ingalbeni.